joi, 7 mai 2009

Ce-i iubirea?

Presupun ca deja v-ati dat seama despre ce vreau sa palavragesc azi...deci: ce-i iubirea?...nimeni nu cred ca poate sa dea o definitie exacta si valabila pentru toata lumea referitor la iubire...fiecare o simte si o exteriorizeaza diferit...poate si pentru ca iubirea e foarte complexa...e unu din lucrurile/sentimentele alea pe care nu reusesti sa le cuprinzi sau sa le exploatezi la adevarata lor valoare...o multime de scriitori, artisti, filozofi si alti oameni mai mult sau mai putin cunoscuti, au incercat de-a lungul timpului sa explice ce-i iubirea...nu pot sa spun ca au zis lucruri gresite sau false...dar nici n-au reusit sa gaseasca o definitie exacta...fiecare descriem iubirea ca fiin o stare, un sentiment etc...pana la urma iubirea e defapt unu din cele mai frumoase lucruri de care avem parte...daca stau sa ma gandesc bine, e cel mai important...vroiam sa spun ca cel mai important lucru e viata insasi, dar ma indoiesc ca ne-ar placea o viata lipsita de sentimente...pentru ca iubirea intruchipeaza toate sentimentele...la inceputul-inceputului era iubirea si din ea au derivat ura, tristetea, bucuria, entuziasmul, melancolia etc...si acuma sa va zic si niste pareri personale despre iubire...in primu rand, fac cu nervii cand aud persoane care le spun copiilor de 12-13 ani: eh, ce stii tu? tu nu stii ce-i iubirea...cum naiba sa nu stie?...adevarul e ca toti stim ce-i iubirea, inca din clipa in care ne nastem....(acuma sincera sa fiu si mie mi se pare aiurea sa aud pusti de 12-13 ani ca ei se iubesc and shit)....e adevarat ca pe masura ce inaintam in varsta invatam tot mai multe despre iubire, dar ne nastem cu instinctul de a iubi, in noi....si ajungem la o anumita varsta si avem impresia ca pur si simplu am aflat ce-i iubirea si ca mai mult de atat nu exista...gresim...atata timp cat traim invatam continuu despre iubire...cand suntem copii invatam despre iubirea de parinti si prieteni si persoane apropiate cum ar fi rudele, apoi pe masura ce crestem incepem sa intelegem ce-i iubirea fata de o persoana complet noua pe care incetul cu incetul ajungi sa o cunosti si in final sa o iubesti...forma asta a iubirii mi se pare cel mai greu de atins, pentru ca iubirea pentru parinti and stuff vine oarecum instinctiv...pe cand asta, e mult mai dificila...sincer admir oamenii care au curajul sa se casatoreasca si reusesc sa aiba o casnicie lunga...nu sant o perfectionista sa ma gandesc ca daca te casatoresti cu cineva, gata...totul o sa fie roz pana la adanci batraneti...nici gand...si ar fi chiar monoton sa fie asa....cel mai bun exemplu sunt parintii mei...sunt impreuna de 16 ani si se inteleg foarte bine si am certitudinea clara ca se iubesc...uneori se cearta, si se cearta chiar urat...da prin asta mi-am dat seama ca defapt si-au pastrat iubirea vie...si prin faptul ca detectez uneori gelozie la unu sau la celelalt imi arata ca le pasa mult la unu de altu...ceea ce ma incanta...si sper ca intr-o zi sa realizez si eu ce au realizat ei...:)

2 comentarii:

elvism00dy spunea...

iubirea este o dorinta a fiekarui individ . bun articol ;)

Sebastian Hatred spunea...

nimeni nu poate sa dea o "definitie" (dupa cum spui tu) a iubirii din cauza ca este perceputa ca pe un concept absolut. da-mi o definitie a fericirii! poti? nu cred. :) Dar daca vorbim de o fericire individuala, se schimba treaba.

Cat despre postul/posturile tale - nu e rau sa gandesti asa la varsta asta; un mod copilaros, uneori hazliu de obiectiv, in cazul asta - ceea ce evidentiaza un grad inalt, as spune eu, de inocenta. Ceea ce e frumos.